Termenul de patrimoniu ar putea fi ușor înlocuit cu cel de moștenire. Și, așa cum nu dobândim doar bunuri materiale, ci și trăsături și obiceiuri ale strămoșilor noștri, în ce privește perspectiva culturală, păstrăm din trecut împreună cu clădirile, siturile și obiectele, tradiții, acestea din urmă ca parte a patrimoniului imaterial. Lor li s-ar adăuga și anumite zone naturale, care prin specificul lor, se disting în mod vizibil față de altele. De pildă copacii milenari din America de Nord, Delta Dunării sau a Nilului, anumite rezervații, etc. Ce face însă relevante anumite articole pentru a deveni patrimoniu, din moment ce nu tot ce ne rămîne din trecut prezintă aceeași importanță? Prima dată suntem tentați să spunem că vechimea, ce dă o consistență fizică legăturilor cu trecutul, pe care îl realizăm conceptual ca pe ceva ce nu (mai) există, dar încă este, în mod paradoxal, prezent. Cu alte cuvinte, „vechimea” poartă cu ea semnele trecerii timpului, sub forma degradărilor de tot...
În 2019 muzeul Luvru din Paris a deschis cea mai ambițioasă expoziție consacrată lui Leonardo da Vinci. Evenimentul a marcat 500 de ani de la moartea artistului italian și a bătut toate recordurile în ce privește numărul de vizitatori atins. Cu puțin timp înainte ca toată lumea să ia măsuri generale de protecție împotriva pandemiei COVID-19, muzeul a închis expoziția oferind publicului o vizită nocturnă gratuită pe perioada ultimelor trei zile. Măsurile de protecție și data de închidere a expoziției Leonardo da Vinci 2019 sunt o pură coincidență, dar capătă o valoare simbolică atunci când le punem în legătură, cu atât mai mult cu cât organizatorii au pregătit mai multe instrumente numerice (virtuale) pentru o vizită adaptată actualității. Pe o perioadă de două luni aceste instrumente complementare s-au extins printr-o serie de activități la distanță, datorită cărora publicul a rămas într-un contact, fie și indirect, cu muzeul și obiceiurile legate de acesta. Mai mult decât o...